Liceul Teoretic "Henri Coanda", Craiova

aida_ciuca · Trimis: 17/05/2008 19:44 Titlul subiectului: Inventii si descoperiri

Informatii si dezbateri legate de inventiile si descoperirile savantului.
_________________
Profesor informatica, Liceul Teoretic "Henri Coanda", Craiova

Ghita_Alina · Trimis: 27/05/2008 15:04 Titlul subiectului:

"Omul trebuie sã lupte pentru a merge cândva si pentru a
reusi sã fie folositor comunitãtii în cât mai numeroase domenii, în tot mai multe împrejurãri."
HENRI COANDÃ

Henri Coandã ( 7 iunie 1886-1972) - personalitate
enciclopedicã a stiintei si tehnicii universale,
situat într-un clasament al revistelor franceze de
specialitate între primii douãzeci de savanti ai lumii
din toate timpurile, deținând la activ peste sapte sute
de brevete în urma a peste douã sute cinci zeci de
"daruri pentru omenire" între care avionul cu reactie
"Coandã 1910" si fenomenul fizic "Efectul Coandã" din
1934 care a dat nastere unei noi stiinte, Fluidonica -
si-a întemeiat întreaga viatã si activitate pe o
conceptie profund umanistã care îi aureoleazã
existenta si opera.
Marele savant apartine umanismului prin mediul în
care s-a nãscut, a trãit, s-a compus si a creat, prin
structura complexã a formatiei sale spirituale, prin
modul cum a slujit omenirea, prin raportul pe care l-a
stabilit si cultivat între el si semeni, între om -
naturã - cunoastere, prin crezul sãu despre viatã,
muncã si menirea omului de stiintã si, nu în ultimul
rând, prin atitudinea lui civicã.
Tatãl sãu, generalul Constantin Coandã
, - descendent al unei familii cu filoane de obârsie în adâncurile
istoriei ce ajung pânã la Boierii Craiovesti si
Cezieni de pe meleagurile Olteniei -, îndeplinind
înalte demnitãti atât în tarã cât si peste hotare, s-a
bucurat de înaltã stimã si prestigiu în cele mai
înalte cercuri ale societãtii românesti si ale tãrilor
în care a îndeplinit misiuni, si de aceste cercuri nu
au fost strãini nici copiii sãi. Sã mentionãm doar cã
a fost prieten cu inginerul Eiffel, constructorul
celebrului turn din Paris, coleg cu Paul Painleve,
viitor savant si prim-ministru al Frantei (ambii
devenind sustinãtori ai lui Henri), prieten cu
celebrul Louis Pasteur si bacteriologul Pierre Paul
Roux, corespondenta cu întâiul având o influentã
însemnatã pentru orientarea spre stiintã a
adolescentului Henri, a continuat prietenia cu
iluministul Petrache Poenaru, ale cãrui principii, ca
si Mihalache Coandã, le-a folosit în educarea
copiilor. De altfel, Petrache Poenaru a avut o atât de
mare înrâurire asupra Familiei Coandã, încât înaltul
demnitar nu l-a putut trimite pe Mico - cum i se
spunea în familie lui Henri - decât la scoala care
purta numele iluministului, convingându-l pe copil cu
cuvintele: ". a fost un om mare, un cãrturar ce si-a
iubit tara, pentru care a fãcut mult bine, a muncit cu
folos înãuntrul ca si în afara ei."2) Aceste cuvinte,
ascultate cu luare aminte de la tatãl sãu de pe
fotoliul rezervat de obicei oaspetilor de seamã si
auzite înainte de a fi trecut pragul scolii, l-au
urmãrit toatã viata, fiindu-i pildã si tintã,
marcându-i personalitatea. Dacã anii copilãriei
petrecuti cu pãrintii la Bucuresti sau în strãinãtate
i-au oferit prilejul de a fi intrat în contact cu
cultura si rafinamentul înaltei societãti românesti si
europene, oferindu-i-l ca asociat de joacã pe nepotul
constructorului canalelor Suez si Panama, Ferdinand
Leseps, sã simtã fiorul înãltimii la cea mai ridicatã
cotã a Turnului Eiffel cu prilejul inaugurãrii
acestuia si sã-si punã întrebãri despre forta vântului
pe coasta Mãrii Nordului, la Ostande, unde familia sa
se afla în vilegiaturã, alte momente ale copilãriei
petrecute cu bunicii Mihalache si Theodora Coandã la
Craiova sau Calafat si mai ales la Perisor, în judetul
Dolj, i-au oferit lui Henri împrejurãri de a fi
cunoscut a doua fatetã a societãtii românesti, în
special satul românesc cu seducția dar si cu amarul
sãu. Aici îsi împãrtãsea bucuriile cu copiii satului,
colindând cu ei câmpul si ulitele, vãzând truda
oamenilor si intuind viata plantelor si animalelor.
Avea în obicei sã împãrtãseascã celorlalti copii tot
ce afla el mai neobișnuit cu mijloacele lui. Din
acest contrast al celor douã lumi pe care le-a
cunoscut i s-a zãmislit, probabil, dorinta de a oferi
daruri ale cunoasterii sale celor care nu dispuneau de
posibilitãtile lui, îndatã ce revenirea pe aceste
meleaguri, în 1967, a considerat-o, pe lângã regãsirea
cu ai sãi, "trãirea genezei"3), iar înainte de a fi
închis ochii pentru totdeauna - 22 noiembrie 1972 -
tot acolo i-a fost gândul, dorind sã construiascã la
Perisor, din economiile sale, un cãmin pentru bãtrâni,
o scoalã si o bibliotecã destinatã nevãzãtorilor.4)
Dupã cursul inferior la Sf. Sava, ajuns la Liceul
Militar din Iasi, strãduindu-se sã se prezinte la
înãltimea îndemnului tatãlui sãu si a exigentelor
ilustrilor sãi profesori - între care Xenopol, Ralet,
Teodoreanu, Ibrãileanu, Musicescu -, a absolvit ca sef
al promotiei 1902-1903, numele fiindu-i scris pe placa
de onoare a liceului, pe care se afla si cel al
tatãlui în 1874-1875 si unde avea sã fie adãugat al
fratelui mai mic, Petre, în 1903-1904.5) Acelasi liceu
îl absolvise si unchiul sãu Ioan (Iancu) Coandã -
amiral, organizatorul Serviciului Maritim Român si
conducãtorul acestuia ca si al Ligii Navale Române6) -
care a influentat pasii lui Mico în viatã atât prin
pilda pionieratului sãu în domeniul marinei, cât si
prin cãlãtoria oferitã în Bosfor cu nava "Dobrogea" si
prin cãlãuzirea lui în demersurile brevetãrii
inventiilor.
_________________
Elev clasa aXa A Liceul Teoretic Henri Coanda Craiova

Fiera_Nicu · Trimis: 27/05/2008 15:04 Titlul subiectului:

Platformă mobilă pentru experimente aerodinamice. Dispozitivul era montat pe un tren, iar experimentele se desfăşurau în mişcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin. Astfel a putut face determinări cantitative aeronautice, întrebuințând un tunel de vânt cu fum, o balanţă aerodinamică şi o cameră fotografică specială, de concepţie proprie. în raport cu acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcţional pentru viitoarele sale avioane.
1911: În Reims, Henri Coandă deține un avion dublu motor cu o singură elice.
1911-1914: În calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează câteva avioane "clasice" (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. În 1912 unul dintre ele câştigă premiul întâi la Concursul internaţional al aviaţiei militare din Anglia.
1914-1916: Henri Coandă lucrează la Dalauney-Belleville Airplanes în Saint Denis. Aici proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a şi participat.
Invenţia unui nou material de construcţie, beton-lemnul, folosit pentru decoraţiuni (de exemplu la Palatul culturii din Iaşi, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă)
1926: În România, Henri Coandă pune la punct un mecanism de detecţie a lichidelor în sol. E folosit în prospectarea petroliferă.
În Golful Persic inventatorul român construieşte un echipament oceanic de depozitare a petrolului extras departe de malul mării.
Efectul Coandă. Primele observaţii le face cu ocazia studierii primului avion cu reacţie din lume, Coandă 1910. Ulterior ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările şi gazul incandescent ieşite din reactoare tindeau a persistă pe lângă fuzelaj. Abia după peste 20 de ani de studii ale lui şi altor savanţi, inginerul român a formulat principiul din spatele aşa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral.
_________________
Elev Liceul Teoretic "Henri Coanda" Craiova

CojocaruAndrei · Junior Data inscrierii: 22/Mai/2008 Mesaje: 3

Un documentar despre primul avion cu reactie construit de Henri Coanda pe http://www.trilulilu.ro/gigialnostru/a91554f3a3b67f

Ileana_Gugu · Trimis: 02/06/2008 18:42 Titlul subiectului:

De la „Efectul Coanda“ la inventarea betonului din lemn

Henri Coanda s-a nascut la Bucuresti pe 7 iunie 1886 si moare tot la Bucuresti, pe 25 noiembrie 1972, la varsta de 86 de ani. Dintre inventiile mai importante: - Platforma mobila pentru experimente aerodinamice. Dispozitivul era montat pe un tren, iar experimentele se desfasurau in miscare, la o viteza de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin.

Astfel a putut face determinari cantitative aeronautice, folosind un tunel de vant cu fum, o balanta aerodinamica si o camera fotografica speciala, de conceptie proprie. Datorita acestor experimente a stabilit un profil de aripa functional pentru viitoarele sale avioane. - 1911: in Reims, Henri Coanda prezinta un avion dublu motor cu o singura elice.

- 1911-1914: in calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coanda proiecteaza cateva avioane „clasice“ (cu elice) faimoase sub numele de Bristol-Coanda. In 1912 unul dintre ele castiga premiul intai la Concursul international al aviatiei militare din Anglia. - 1914-1916: Henri Coanda lucreaza la Dalauney-Belleville Airplanes in Saint Denis.

Aici proiecteaza trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este „Coanda-1916“, cu doua elice apropiate de coada aparatului. „Coanda-1916“ este asemanator cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea caruia de fapt a si participat.

- Inventia unui nou material de constructie, beton-lemnul, folosit pentru decoratiuni (de exemplu la Palatul Culturii din Iasi, ridicat in 1926, decorat in totalitate cu materialul lui H. Coanda) - 1926: in Romania, Henri Coanda pune la punct un mecanism de detectie a lichidelor in sol. E întrebuințat in prospectarea petrolifera.

- In Golful Persic inventatorul roman construieste un echipament oceanic de depozitare a petrolului extras departe de malul marii. - „Efectul Coanda“. Primele observatii le face cu ocazia studierii primului avion cu reactie din lume, „Coanda-1910“.

Dupa ce avionul decola, Henri Coanda observa ca flacarile si gazul incandescent iesite din reactoare tindeau a ramane pe langa fuzelaj. Abia dupa peste 20 de ani de studii ale lui si ale altor savanti inginerul roman a formulat principiul din spatele asa-numitului „Efect Coanda“, numit astfel de Albert Metral.
_________________
Profesor de informatica, Liceul Teoretic "Henri Coanda", Craiova

Ileana_Gugu · Trimis: 02/06/2008 18:56 Titlul subiectului:

CU HENRI COANDĂ SPRE VIITOR

“Da, farfuriile zburătoare sunt o realitate tehnică. În ultimul deceniu m-am ocupat şi eu de realizarea lor. Dezlegarea efectului Coandă mi-a ajutat să fundamentez principiile tehnice pe care se dezvoltă construcţia acestor faimoase farfurii zburătoare.”- H.Coandă. Farfuria zburătoare este brevetată chiar de Coandă, cu numele de aerodina lenticulară. Patentul este datat 15 februarie 1938, având numărul de înregistrare 2108652.

“Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista multe naţii care să-i fi adus, faţă de numărul de locuitori, atât cât i-a adus naţia română în ultimii 120 de ani” (Henri Coandă)

Născut în epoca în care oamenii abia se desprindeau de pământ, inventatorul român avea să deschidă epoca vitezelor cu un prim zbor al avionului cu reacţie. Dar contribuţia sa nu înseamnă numai atât. De la turbopropulsor şi farfurie zburătoare la cuptoare solare şi trenuri aeriene, Coandă a ţintit mereu spre viitor. Se gândea chiar la un cosmoavion, cu 300 de locuri, care să poarte oamenii în spaţiile galactice.

Descoperirea care a suscitat însă cel mai mult minţile oamenilor a fost însă aşa-numita farfurie zburătoare, pe care oamenii au văzut-o adesea pe cerul nopţii. Să nu uităm că un alt român, Nicolae Tesla, imaginase un mecanism de zbor asemănător, care să înlocuiască automobilul personal. Coborâţi din spaţiul şi timpul viitorului, viziunile lor nu au fost integrate nici la aproape un secol în viaţa oamenilor. Fructificarea lor s-a confecționat exclusiv în scopuri militare şi de cercetare.

Copilul vântului

Oamenii cu adevărat mari sunt conduşi în viaţă de o idee, o idee forţă. Pentru Henri Coandă aceasta a fost vântul; „am auzit, am văzut şi am simţit vântul”. Înarmat încă din copilărie cu această idee, cu o educaţie intensă în cultul perseverenţei, căci la el „a începe însemnă să şi termini, să lupţi pentru a izbuti”, a fost mereu la înălţimea destinului hărăzit.

Henri a venit pe lume la 7 iunie 1886, pricinuindu-i o mare plăcere tatălui său, generalul Constantin Coandă. Din acest moment, tatăl avea să îi fie cel mai bun sfătuitor şi sprijin, educândul în spiritul datoriei, căci se înrudeau cu Iancu Jianul şi Tudor Vladimirescu. Tocmai de aceea, prima şcoală la care l-a înscris a fost Petrache Poenaru, oltean şi el. Mama sa, Aida Danet, fiica medicului Gusatave Danet, i-a încredinţat încă de la 13 ani scrisorile lui Louis Pasteur adresate bunicului său. Tratându-l ca pe un om mare, l-a făcut responsabil de la o vârstă fragedă. A urmat Liceul Sf. Sava din Bucureşti, unde nu a fost tocmai un elev strălucit.

Intervenţia tatălui său a fost salvatoare, înscriindu-l la Liceul Militar din Iaşi, unde avea să termine şef de promoţie. Acum ştia că mecanica este pasiunea sa, iar cariera militară prefigurată de tată i-a dat probabilitatea să-şi împlinească pasiunea.

De la Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti, este recomandat, în timpul unei detaşări în Germania, pentru Universitatea Tehnică din Charlottenburg, Berlin. În 1903, aflat la Berlin, află de primul zbor al fraţilor Wright. Pregătindu-se mereu pentru împlinirea practică a ideilor sale, studiază viaţa şi munca lui Otto Lilienthal, mort în 1886, într-o încercare de zbor cu planorul produs de el. Tot în această durată cochetează şi cu sculptura, pasiune care nu-l părăseşte toată viaţa.

În plus, cânta la violoncel, juca rugby, călărea, iubea câinii de vânătoare, fiind un tânăr cu largi orizonturi. “Specializarea nu poate fi conceputã ignorând valorile umaniste ale unei culturi care sã includã variate preocupãri omeneşti, adicã tot ce intereseazã si tot ceea ce trebuie sã reţinã omul modern, omul zilelor noastre. Cum vreţi ca omul sã caute noul, dacã nu stãpâneste trecutul, dacã nu stie ce sã cearã el de la nou?”. Iată o concepţie pe care sistemul educaţional actual este departe de a o împlini.

Întors pentru scurtă vreme în ţară, în 1905, la numai 19 ani, construieşte prototipul unui avion propulsat de rachetă, pe care-l va testa în Atelierele Arsenalului Armatei din Dealul Spirii, privat de prea mult succes.

Studiile la Charlottenburg le termină cu rezultate remarcabile, cu un an anterior promoţiei sale, cu titlul de doctor diplomat. De aici, porneşte într-un pelerinaj până în Palestina. De la Haifa, alături de un preot misionar catolic, va ajunge tocmai la Pekin, pe ruta Isfahan-Teheran-Tibet. A fost o adevărată probă a supravieţuirii, un pas spre cunoaşterea Omului. Căci - să nu uităm - el vroia să ştie multe, să înţeleagă omul şi viaţa. După cum însuşi mărturisea „Aceste călătorii mi-au înlesnit să-mi fac mai ales sufletul, dacă mă pot exprima astfel pentru a spune destul de multe în cuvinte puţine. Am vrut să cunosc Omul”.

În 1906 ia cunoştinţă cu mare entuziasm de zborul compatriotului său, Traian Vuia. În împrejurimile Parisului, Vuia s-a desprins de sol, într-un simplu zbor. Spre deosebire de fraţii Wright, care s-au catapultat, el s-a întrebuințat doar de forţa avionului. Un zbor memorabil.

Conştient fiind că o specializare unidirecţională nu-l poate ajuta prea mult în realizarea ideilor ce le purta în minte, Henri Coandă îşi continuă studiile la Liege, în Belgia, în cadrul Institutului Superior de Electricitate. Aici se împrieteneşte cu Giani Capriani, cel care va deveni mai târziu constructor de avioane cu reacţie. Prietenia lor îi va mai asigură de câteva ori împreună, colaborând la diferite proiecte.

Nu se opreşte aici, întrucât nu vrea ca munca să-i fie fragmentată apelând la diverşi specialişti. Are nevoie de o viziune globală, şi de aceea va urma cursurile recent înfiinţatei Şcoli Superioare de Aeronautică şi Construcţii din Paris. Parisul era la acea vreme raiul inventatorilor. Aici Mico, cum era Coandă poreclit încă din copilărie, îşi va transpune în practică ideile pe care le acumulase atâta vreme, cu sprijinul unor mari oameni de ştiinţă ai vremii sale, pe care tânărul i-a cucerit. Printre aceştia se numără Gustave Eiffel, Paul Painleve, Bleriot - cel ce a zburat primul peste canalul Mânecii - şi mulţi alţii. Însuşi celebrul Eiffel avea să afirme înspre Painleve „Ştie mai mult decât alţi ingineri cu experienţă şi cu părul alb, ştie ce vrea mai bine decât toţi, ce trebuie să facă şi cum trebuie să lucreze. Eu îl voi sprijini cu tot elanul, pentru că văd în pregătirile lui tot cea ce am visat eu să fac dacă vârsta mi-ar fi permis-o, dar sunt trecut de 70 de ani şi nu mai pot cuteza nimic. Iată de ce simt că acest Coandă face cea ce aş fi vrut eu însumi să fac pentru omenire, pentru tehnica ei”.

Tânărul Coandă nu avea la dispoziţie studii şi realizări pe care să le pună la baza invenţiilor sale. Atunci pune el piatra de temelie, fiind permanent preocupat de rezistenţa aerului, de modul de comportare a aripii în plin zbor. Astfel Coandă a realizat primele sale experimente pe un banc mobil, format dintr-o locomotivă care circula cu 95 km/h. Tot la Paris, sprijinit material de tatăl său, îşi organizează inițialul atelier de lucru.

Primul zbor cu reacţie

Rezultatele muncii asidue, dublate de studii variate, nu amână să apară. Cu ocazia celui de-al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris, 1910, avionul său este primit cu mare entuziasm. Însă, toţi sunt derutaţi…avionul românului nu are elice! În plus, modelul Coandă abundă în noutăţi: aripile au pe componentă din faţă o fantă de bord de atac, rezervoarele sunt amplasate în aripi, dispozitivul de manevrare este mult simplificat, iar compoziţia materialelor este extrem de inovatoare. Motorul lipsit de elice este un motor reactiv, marca Cleriget, care crește 50 CP la 4000 rot/min.

Prototipul a fost testat de însuşi inventatorul său, deşi Coandă nu era un pilot. Pe aeroportul Issy-les-Moulineaux, de lângă Paris, avionul dotat cu „turbopropulsor” (denumire dată chiar de Coandă) avea să inaugureze era vitezei, realizând primul zbor cu reacţie. Au fost numai câteva momente de zbor istoric, căci avionul s-a prăbuşit, izbindu-se de un zid. Iată cum descrie însuşi Coandă această experienţă: ”Nu mi-am dat defel seama ce se petrece în jurul meu. Dar am ridicat capul şi am văzut că nu mai eram pe pământ. În acelaşi timp mi-au apărut zidurile Parisului - da, Parisul avea în acea vreme ziduri împrejmuitoare - zidurile cetăţii Paris, care veneau cu o viteză enormă asupra mea”. Din fericire, Henri Coandă a scăpat cu câteva mici fracturi. Semnificaţia zborului său este însă mult mai mare. Cu această ocazie, inventatorul a observat că flăcările ce părăseau ajutajele, în loc să fie deviate spre exterior, erau atrase şi lipite de pereţii fuselajului. Este fenomenul care avea să îi stăpânească mintea tot restul vieţii, fiind brevetat 20 de ani mai târziu sub numele de circulaţie „efectul Coandă”.

Deşi o mare reuşită, zborul nu-i va dauce importante recompense materiale, ideile sale fiind fructificate de constructorii de avioane minus a primi nimic în schimb. Trecând printr-o perioadă dificilă, îşi vinde chiar atelierul de lucru.

Avionul Bristol-Coandă

Ne aflăm în perioada premergătoare Primului Război Mondial, iar constructorii englezii de avioane supraveghează atent evoluţia invenţiilor aeronautice din Franţa. Cum inventatorii au şi ei zeii lor, la numai 25 de ani, Coandă este numit director tehnic la uzinele engleze Bristol. Considerat un inventator excentric, încă de la început este avertizat de şefii săi “Să nu pui însă turbine, ci să pui elice ca toată lumea”. Oare unde ar fi rămas lumea dacă Henri Coandă ar fi făcut “ca toată lumea”, stăpânindu-şi elanurile creatoare? Tânărul inventator continuă însă să aducă îmbunătăţiri după îmbunătăţiri aviaţiei, demonstrându-şi simultan excelentele capacităţi de organizare şi conducere. La Bristol se naşte avionul Bristol-Coandă, care intră iute în dotarea armatelor diverselor state ale lumii. Cu acesta, armata română devine întâia armată care a folosit avionul în scopuri militare, în Războaiele Balcanice (1912-1913).

Un nou val de descoperiri

La izbucnirea Primului Război Mondial, Henri demisionează de la Bristol, fiind chemat să aducă importante servicii armatei franceze. Realizează 3 eșantioane de aparate de zbor, unul dintre ele având o rază de acţiune de 1800 Km, imensă la acea vreme. Avionul era dotat cu un tun fără recul, plămădit tot de român. La ieşirea României din neutralitate, în 1916, se fac demersuri pentru a transferarea inventatorului în ţară. Coandă nu era numai inventator, ci şi soldat. Franţa refuză cererea, românul urmând să-şi servească patria din tabăra aliaţilor acesteia.

La finele Primului Război, Henri este solicitat să se implice în reconstrucţia Franţei, în condiţiile unei penurii de resurse materiale necesare. El va inaugura era construcţiilor din prefabricate, care permiteau importante economii de resurse şi de timp. Descoperă un nou material, betonul-lemn, folosit în ţara noastră la Palatul culturii din Iaşi, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu invenţia lui Coandă. La acestea se suplimentează marmura artificială, cisterne şi rezervoare din beton ş.a. Tot în această perioadă va dezvolta şi proiectul cuptorului solar, care putea desaliniza apa de mare cu ajutorul energiei solare. Este o descoperire foarte utilă omului dar încă prea puţin exploatată.

Una din cele mai notabile contribuţii ale sale din perioada interbelică persistă însă trenul aerian, zămislit să circule cu o viteză care şi în zilele noastre este greu de atins - 400 km/h. Este vorba de cabine concepute după specificul avioanelor, care circulă pe cabluri aeriene, ajutate de perne de aer. Din păcate, unul din administratori a fraudat compania care derula proiectul de construcţie, toate economiile lui Coandă ajungând pe mâna creditorilor. Proiectul a fost pe clipă abandonat, dar aceste idei vor continua să îl obsedeze pe român toată viaţa - crearea unui mijloc de transport rapid, care să elimine frecarea. De altfel, la întoarcerea în România, Coandă în 1969, a dezvoltat proiectul Aerotubexpres, care să permită transportul de pasageri şi de marfă prin conducte, supra şi subterane. Viteza prevăzută era de 500 km/h, bazându-se pe diferenţa de presiune. Coandă a încetat din viaţă, cândva să-şi vadă visul împlinit. Se stabilise chiar şi prima rută, Bucureşti-Ploieşti-Braşov, realizându-se numeroase teste.

Iar noi, după 37 de ani, visăm în continuare la…visul său.

Aflat iarăşi în criză financiară, inventatorul, personalitate enciclopedică, se hotărăşte să abordeze un nou domeniu. Împreună cu doi prieteni întreprinde cercetări temerare în geofizică, mai cu seamă asupra forajelor petroliere. Pune la cale un sistem de detectare a lichidelor în subsol, extrem de util în prospectarea zonelor petroliere. Sistemul a fost utilizat cu succes în ţara noastră, identificând cu exactitate zonele care mult mai târziu aveau sa fie exploatate. În 1926, aflat în Golful Persic, Coandă proiectează un sistem de extragere a petrolului în largul mării.

“OZN”-ul marca Henri Coandă

“Da, farfuriile zburătoare sunt o realitate tehnică. În ultimul deceniu m-am ocupat şi eu de obținerea lor. Dezlegarea efectului Coandă mi-a ajutat să fundamentez principiile tehnice pe care se dezvoltă construcţia acestor faimoase farfurii zburătoare.”-H.Coandă

Cu lecţia creditorilor învăţată, dornic să profite şi el de pe urma muncii-i asidue, în 1934 obţine brevetul francez Formulă şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi efectul Coandă. Pe urmă 20 de ani de cercetări, a identificat principiul care stă la baza efectului observat la debutantul zbor reactiv. Dintre multiplele aplicaţii ale efectului Coandă, cea mai importantă este aerodina lenticulară, în limbajul comun farfurie zburătoare.

Frecvent suntem bombardaţi cu ştiri privind apariţii de OZN-uri, unele reale, altele imaginare sau fabricate. Realizatorii de ştiri nu binevoiesc însă să ne informeze şi cu privire la faptul că farfuria zburătoare este brevetată chiar de Coandă, cu numele de aerodina lenticulară. Patentul este datat 15 februarie 1938, având numărul de înregistrare 2108652.
_________________
Profesor de informatica, Liceul Teoretic "Henri Coanda", Craiova

animalplanet2 · Trimis: 03/08/2012 05:04 Titlul subiectului:

Information is impressive! But I will say so in my view is slightly different, but what I will not tell you)))

tcapital · Trimis: 31/08/2012 22:46 Titlul subiectului:

I red your post and tell my mother about it! And she sad @good post my sun! Don�t stop read this info and don�t forget about future of our planet)))@

tcapital · Trimis: 02/09/2012 02:29 Titlul subiectului:

This post is for real smart people! Thanks.

tcapital · Trimis: 03/09/2012 08:27 Titlul subiectului:

This is awesome!

tcapital · Trimis: 04/09/2012 11:35 Titlul subiectului:

Just to say thanks for your article I think it is not enough)) Get away from me a few smiles in gratitude.